De la trezirea penticostală până astăzi

Biserica Evanghelică a lui Hristos (HJC) aparține mișcării protestante, evanghelice și penticostale. Rădăcinile ei spirituale pe teritoriul Serbiei de astăzi merg până la începutul secolului XX și la trezirea penticostală care a cuprins comunitățile creștine din întreaga lume.

Începuturile

În anul 1906, la Beška începe să apară o trezire spirituală printre credincioșii bisericilor evanghelice de atunci. Pe lângă serviciile divine obișnuite, credincioșii se adunau în case pentru rugăciune, studiul Sfintei Scripturi și părtășie.

În anul 1907 sunt consemnate primele experiențe ale botezului cu Duhul Sfânt printre credincioșii din Srem, pe atunci parte a Austro-Ungariei. Mișcarea s-a răspândit treptat și a devenit adunări penticostale de sine stătătoare.

Valorile sale de bază erau credința în Isus Hristos, autoritatea Sfintei Scripturi, nașterea din nou, botezul credincioșilor, botezul cu Duhul Sfânt, darurile spirituale, rugăciunea și evanghelizarea.

Mișcarea penticostală timpurie nu a fost de la început o singură organizație. S-au dezvoltat mai multe comunități și direcții bisericești – printre ele Biserica Spirituală a lui Hristos – a celor botezați la maturitate și Biserica Penticostală a lui Hristos, precum și alte comunități penticostale, mai ales printre românii din Banat.

Existau diferențe de învățătură și practică bisericească, dar le lega experiența penticostală comună: credința în Isus Hristos, nașterea din nou, botezul în apă și cu Duhul Sfânt, rugăciunea, darurile spirituale și predicarea Evangheliei. Din această mișcare timpurie se vor dezvolta diferite linii istorice, care mai târziu vor avea drumurile lor proprii.

Două linii istorice

După Al Doilea Război Mondial, comunitățile penticostale intră într-o nouă perioadă. În 1950 începe procesul de unire organizatorică a acestora. În anii următori se dezvoltă și se organizează Biserica Penticostală a lui Hristos, iar din 1954 acest nume devine denumirea consacrată a uneia dintre principalele organizații penticostale din Iugoslavia de atunci.

Voivodina rămâne unul dintre centrele ei importante. Printre purtătorii acestei ramuri a mișcării s-a numărat și Dragutin Volf, al cărui centru de activitate era la Novi Sad, de unde lucrarea s-a răspândit în toată Voivodina și în întreaga RSFI.

În același timp, a doua linie istorică continuă drumul care își are rădăcinile în mișcarea timpurie de la Beška. În 1950 (28 august) se înregistrează oficial ca Biserica Spirituală a lui Hristos – a celor botezați la maturitate. Acest an nu marchează începutul mișcării, ci organizarea ei oficială în noile condiții de după război.

În anii șaizeci au loc noi schimbări organizatorice – linia istorică a Bisericii Spirituale a lui Hristos – a celor botezați la maturitate continuă prin Biserica Spirituală Evanghelică a lui Hristos. Subotica devine unul dintre centrele importante ale acestei comunități, care se aduna neoficial la Subotica încă din 1936. Printre purtătorii acestei ramuri s-a numărat și József Szabó, a cărui activitate era condusă de la Subotica, iar lucrarea s-a răspândit mai ales printre populația maghiară.

În a doua jumătate a secolului XX biserica se dezvoltă prin bisericile locale, evanghelizare, lucrare misionară, învățătură biblică, lucrul cu familiile, copiii și tineretul, precum și prin pregătirea predicatorilor și a altor slujitori.

În perioada de după război, chipul mișcării devine tot mai multietnic – prin comunitățile sârbe, maghiare, române, slovace, rome și altele. Cu timpul, mărturia penticostală nu a mai fost doar voivodineană: s-a răspândit spre Belgrad, Serbia centrală și de sud și alte regiuni ale țării. Au apărut biserici noi și s-au alăturat noi predicatori și credincioși. Mișcarea care își avea punctul de plecare istoric într-o localitate din Srem a devenit parte a mișcării evanghelice și penticostale mai largi din Serbia.

Bisericile locale fac parte dintr-o singură familie spirituală, HJC. Întreaga biserică este condusă de Prezbiteriu și de Adunare, iar comunitățile locale au autonomie în conducerea activităților și slujirilor lor, în părtășie cu întreaga HJC.

Biserica Evanghelică a lui Hristos astăzi

În ultimele decenii aceste două ramuri au activat în perioade diferite – uneori separat, alteori împreună. În 2011 s-au unit într-o singură comunitate bisericească – Biserica Evanghelică a lui Hristos, sub conducerea lui Viktor Sabo. Astfel moștenirea istorică a diferitelor curente s-a unit într-o singură familie bisericească.

Astăzi HJC are 23 de biserici locale și 17 stații misionare în Serbia. Pe lângă lucrarea bisericilor locale, dezvoltă slujirea de evanghelizare și misiune, lucrul cu copiii, tinerii și bărbații, învățătura biblică, activitatea editorială, lucrarea de reabilitare prin Raskršće și activitatea misionară în regiune.

Biserica Evanghelică a lui Hristos (HJC) este o comunitate evanghelică cu identitate spirituală penticostală și face parte din părtășia mondială a Adunărilor lui Dumnezeu (World Assemblies of God Fellowship – WAGF). Este membră și a Pentecostal European Fellowship (PEF).

La mai bine de un secol după primele adunări penticostale din Srem, HJC își continuă misiunea: să predice Evanghelia lui Isus Hristos, să facă ucenici, să pregătească slujitori, să întemeieze comunități noi și să slujească oamenilor din Serbia și de dincolo de ea.